Proză 2

 
Timp

Sunt clepsidre din care nisipul lipseste si atunci timpul rămâne suspendat undeva între cer și pământ .În acele momente totul rămâne în același stadiu de neputiință nedefinită și aș vrea să o pot lua de la capăt.Teama că timpul nu va mai trece sfășie suflete,taie în răni deja existente și-atunci neputiința atacă.Teama de tine...nici măcar nu știu cine ești...mă întreb din ce colț de cer ai fi venit să mă sperii pe mine!?Tocmai pe mine!!!De ce să fiu eu cea aleasă?
Nu mai contează asta acum!Important e că mai am timp încă să mă gândesc.Nu știu cât ...oricum nu există nici un ceas care să măsoare timpul meu...Pentru că timpul care mi-a rămas nici măcar nu-mi aparține...L-am pierdut la pariul cu iubirea!
Iubirea îmi spunea că va veni iar eu nu am crezut-o și-atunci...am pariat!Am pierdut pariul.Și iubirea a câștigat timp iar eu te-am câștigat pe tine ....
Și nu te dau la schimb ...niciodată!

Ramona Roman
2014